Am fost invitat la o dezbatere privind situația PNRR după 6 luni de implementare. M-am dus pentru că: PNRR îmi ocupă tot timpul; am fost desemnat; altora le place mai puțin decât îmi place mie; relaționare. Ca urmare a reacțiilor
PNRR după 6 luni
Squelette-ul din odaie.
Zice un prieten: „Ai bani, mănânci. N-ai bani, nu-ți e foame.” Chestiile drăguțe costă. Cu cât mai drăguțe, cu atât mai costisitoare. Iar Tissot T-Complication Squelette este, cel puțin, drăguț. Am admirație pentru tot
dar…
Scuzele care includ dar , nu sunt scuze. Sunt justificări. Gizas! PS nu mai reiau contextul.