S-ar putea să am o tulburarea obsesiv-compulsivă pentru motociclete.
Achiziţionarea fiecărei motociclete este doar un motiv să cumpărăm accesorii moto. Când accepţi asta, poate ai o şansă!
Ai motor, ai om la masă!
Oamenii cheltuie sume de bani pentru motoarele lor pentru că decorarea şi îmbunătăţirea acestora este parte intrinsecă a deţinerii moto.
Personal, nici nu primisem micuţa motoretă şi apăruse nevoia să-i cumpăr şi să-i schimb diverse repere.
O motocicletă este pasiune. Mai multe sunt hobby. Or VICIU. Dar cum nu fumez, nu beau, nu merg la femei sau păcănele, aia e.
Şi ca în cazul oricărui hobby/viciu veţi continua să băgaţi constant sume importante în el. (Uneori mă gândesc că era mai convenabil să mă apuc de olărit.)
Există un citat care sună în felul următor: ”Învaţă-ţi copiii să iubească motocicletele şi nu vor mai avea bani pentru droguri!”. Sau orice altceva, aş adăuga.
Deşi nu suntem constructori de clasă mondială, ne place să credem că putem realiza singuri o motoretă custom mişto. Cu accent pe ne place să credem.
Pentru fiecare idee bună, garantez că sunt câteva groaznice care-mi bântuie ţeasta.
Uneori reuşesc să mă temperez, alteori îmi auto validez ideile frenetic. Ştiu că nu are sens să sacrifici bani serioşi într-un agregat bătrân de 250 cmc care se chinuie să ţină pasul cu traficul. Apoi, tot eu: “Încă 2000 şi gata”.
Când n-ai bani, miroşi a prost.
Din acest motiv încerc să realizez, într-un buget rezonabil, o motocicletă veche de 40 de ani care funcţionează şi arată grozav, are consum redus, cară chestii, este manevrabilă în trafic mizerabil, este uşor de reparat, rezistentă şi fiabilă. Într-un cuvânt: UTILITARĂ.
Să speri că-ţi vei recupera vreodată banii, este o copilărie.
Pentru faptul că ai băgat 3.000 într-un agregat care valora 1.000 nu înseamnă că el valorează 4.000. Nu a valorat şi nu va valora. Vei construi acel proiect pentru propria plăcere şi din motive estetice extrem de subiective. Dacă decizi să o înstrăinezi, o vinzi pe piese ori o vinzi în pierdere. Toată lumea ştie asta.
Te împaci cu gândul acesta, înjuri momentele mai puţin inspirate de care eşti conştient şi, apoi, faci exact aceleaşi prostii pentru care nu te mai suportă soţia.
Tot ce încerc este să evit psihologul. Un calcul elementar ne spune că o şedinţă de terapie de 50 de minute costă 200 de lei. Dacă şedinţele sunt săptămânale, înseamnă un buget anual alocat de 2.150 eur.
Sărăcia în cur ne-mpunge; noi fugim, dar ea ne ajunge.
Cât timp mă încadrez în interiorul acestor constrângeri materiale, consideră că sunt într-o situaţie WIN-WIN.
„Nevoia de control al corpului pe motocicletă, într-o situaţie de echilibru instabil îl forţează pe motociclist să se focalizeze puternic asupra prezentului având drept efect neutralizarea fricii prin lipsa raportării la viitor.”
prof. Dr. Gabriel Jderu, CULTURA Motocicletelor, Studii de sociologia moto mobilităţii
