Salutare.

Azi ştiu că vă mistuie nerăbdarea să vă zic despre prima mea ieşire cu mobra, prin oraş.
Eram conștient că, după ce am terminat şcoala moto, eram doar parte dintr-o statistică referitoare la deținătorii de categoria A. Deşi, spre deosebire de alții, eu știam ce este un countersteering sau target fixation.
Pentru cei interesaţi: ŞCOALA MOTO în România este o glumă sinistră!
La mine momentul achiziției unei motosicli s-a suprapus cu naşterea copilului meu. Dar având idei fixe şi foarte fixe, nu am dat înapoi.
Cu categoria în buzunar, m-am apucat de scormonit după o mobră ieftină și rezistentă la abuz, iar răspunsul a venit logic: Suzuki GS500E.
Pentru mine Iepurele a fost tipa aia din liceu pe care ai bagat-o într-un friendzone etern şi care, pentru că te plăcea, îţi ierta multe.
Unii îmi ziceau: “Cum GS500, frate? E mobră de gagici. Eşti ditamai calu’. Ia-ţi un Hornet. N-ai curaj?”
“Da, vere. Asta era: n-am curaj! Dacă eşti zmeu, ia-ţi tu 96 cp sub cur. Eu sunt ÎNCEPĂTOR şi o să o ard bătrâneşte la început.”
Curajul nu este absenţa fricii, ci capacitatea de a acţiona în prezenţa ei. Nu îmi propusesem să mor sau, mai ales, să rămân paralizat. Iar când te dai în Bucureşti, spectrul ăsta planează oricând asupra ta!
În consecinţă, primele 3 săptămâni am mers printre blocuri, NOAPTEA, ca un stalker eşuat.
Un mare “-” pentru factorul FUN.
Un uriaş “+” pentru că am reuşit să cunosc mobra, limitele de frânare şi măsura în care să le dozez fără să le blochez.
Din clipa în care am ieşit în trafic, m-am ghidat după o singură regulă: “Toată lumea îmi vrea răul!”.
Eu consider că mersul pe motocicletă este o experienţă intimă, reală, care te apropie de natură, dar şi foarte contondentă.
Tocmai de asta prefer să îmi păzesc pielea, pentru că, în general, EŞTI INVIZIBIL pentru şoferi.
Şi am experimentat şi asta. Am căzut cu motorul în apropierea casei, noaptea, singur pe stradă, când mă aşteptam mai puţin spre deloc.
Secvenţele s-au precipitat în aşa hal încât ştiu doar că eram pe jos, iar datorită descărcării de adrenalină, pe mine mă preocupa dacă a păţit motoreta ceva. Ăsta da devotament!
După două sezoane şi jumătate, am decis să dopez Iepurele.
Şi , în consecinţă, vă prezint: Monster Rabbit.

Vă urez mult asfalt uscat!
Şi nu uitaţi: ASFALTUL DOARE.