Nu face azi ce poți lăsa pe mâine

Poate mâine nu mai este nevoie.

Aparent, amâni diverse sarcini pentru că nu ai timp. Sau pentru că nu ai chef?

Uneori doar ești leneș. Oamenii amână sarcini banale de la maimuță încoace.

Unele, deși banale, au consecințe semnificative: plata unei vignete, spre exemplu.

Mulți se scuză că nu au timp. Dar, de fapt, nu timpul le lipsește. Ci cheful și/sau consecințele.

Pe scurt, amână chestii de doi lei pentru că nu au vreun motiv să nu le amâne.

Nu sunt motivați.

Este început de an și ar trebui să își plătească impozitele. Pentru că statul acordă o bonificația de 10%, pensionarii s-au activat. Dar pentru că nu există o penalitate dacă nu plătești, ceilalți nu se simt motivați.

La mine la fabrică, ar trebui să fi penalizat dacă nu livrezi în termen lucrarea. Dar nimeni nu zice nimic despre livratul timpuriu datorat eficienței. Și este doar o chestiune de timp până realizezi că, din cauza acestui comportament, nu are sens să fi eficient.
Și – BOOOM – logica asta se poate extrapola la toate sarcinile.

În general, sarcinile importante se regăsesc pe o listă de realizări imediate. Celelalte sunt lăsate în lumea lor.

Sarcinile lipsite de importanță sunt șterse de pe listă, dacă au fost acolo vreodată, și brusc te simți mai bine. Ai senzația că ai realizat ceva. Principiul este același cu bifatul activităților care necesită atenția și resursele tale. Și pe care chiar le realizezi.

Habar am cum să explic, dar, aparent, oamenii evită chestiile care nu le plac sau pe care nu le stăpânesc. De ce ai da de gard ceva când poți să amâni momentul până nu mai e nevoie sau până te-ai instrui?

În anumite momente poate fi teama de eșec. Dar, de prea multe ori, este lipsa de chef.

Personal, încerc să dau o aparență de bine și chef ascultând muzică. Muzica preferată îmi dă senzația că fac ceva plăcut din cea mai vomitivă sarcină.

Și nu îi dau prea multă importanță. Ca să nu devină mai mult decât ce este.