Sal, all!

Este sâmbătă şi ziua asta deja prezintă potenţial.

Azi m-am hotărât să vă spun în cuvinte simple cum am trăit eu experienţa primului curs în calitate de lector.

Vă mărturisesc faptul că nu am un fetiş bizar pentru activitatea aceasta. Nu m-am considerat, de-a lungul vieţii mele,  un pedagog ca domnul Trandafir. A fost mai mult un concurs de împrejurări şi am acceptat acest statut ca pe o provocare.

Pot spune că am început să pregătesc cursul, aşa inginereşte,  „tipicar” cum ar zice nevastă-mea, convins că dacă te pregăteşti temeinic, nu are cum să se întâmple ceva rău.

Adevărul este că, în noaptea precedentă, nu am putut dormi din cauză de DACĂ: Dacă sunt ostili? Dacă mă blochez? Dacă nu ştiu ceva? Dacă… Dacă… Dacă…

Realitatea însă esta alta: cursanţii NU MUŞCĂ! Sunt oameni cu intenţii bune, care s-au hotarât să aprofundeze anumit domeniu.  Asta înseamnă că ai în ei parteneri, nu adversari. Faptul că îşi doresc să urmeze un anumit curs pe care TU îl livrezi, se traduce prin faptul că , de cele mai multe ori, nu au cum să te prindă în off-side. Tu eşti persoana de la care ei vor să afle informaţii noi, lucruri utile activităţii lor şi soluţii pentru situaţii specifice care le ridică problemele.

De reţinut: ORICE maimuţă poate să reproducă (lector) sau să citescă (participant) un suport de curs! Important  este să TE ADAPTEZI nevoilor grupului din faţa ta şi să le livrezi informaţii relevante şi aplicabile.

Dacă tot am adus vorba despre grup: este vital pentru liniştea ta să faci o minimă verificare a grupului, înainte ca sesiunea de formare să aibă loc. Hai să încercăm să păstrăm şocurile în afara ariei noastre de activitate!

Imaginează-ţi cum e să ai de predat un curs de Experţi achiziţii publice unui grup de la primăria X care lucrează în direcţia de specialitate de Y ani. O să fie nasol în nebănuite feluri!

Dacă se instalează panica, este deja prea târziu. Dacă ştii că eşti „capabil” de trac, un co-trainer valorează greutatea lui în coniac. Credeaţi că zic haur, recunoaşteţi?

Şi încă ceva, încă ceva: ei habar nu au ce ai tu de gând să zici. Deci nu ai voie să te blochezi. Dacă te blochezi, înseamnă că eşti tu praf, aşa de felul tău şi nu are vreo legătură, cât de mică, cu activitatea asta.

Sunt multe de spus, dar mi-a expirat timpul alocat scrierii acestui articol. Glumez!

 

Pace.

Primul doare; după, începe să-ţi placă.
Dacă ți-a plăcut...Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on TwitterShare on RedditShare on Google+Share on TumblrShare on StumbleUponEmail this to someone
Etichetat pe:        
Loading Facebook Comments ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *