Salut!

Era o vreme prea mișto și aveam chef să trag cu arma – un bock Sabatti Setter Cal. 12/76 (armă de vânatoare cu alice).
Pe teren nu puteam să ies, deci, singura variantă îmi rămăsese să dau o tură în poligon.
Consultat nevasta dacă sunt liber de sarcini: bun.
Sunat antrenorul de tir: bun.
Era prima ieșire la talere. Nu. Era prima ieșire cu arma asta, oriunde. Punct.
Așa că am pornit la drum spre poligonul din Negoiești.
Ajung la poligon, instructorul îmi admiră arma și facem conversație tovărășească, timp în care el îmi pune o serie de întrebări de bun simț ca să se vadă cu cine stă de vorbă.
Chestionarea asta face sens. Să vă zic de ce spun asta.
Nu exagerez: în sala unde am susținut examenul psihologic în vederea obținerii permisului de armă de vânătoare, am întâlnit oameni care nu știau să scrie. Și eram acolo ca să obținem arme letale, da?
Prima mea experiență cu o armă de vânătoare a fost în poligonul jandarmeriei de la Târgu Jiu când am susținut proba practică pentru obținerea permisului de vânător. Erau toți nebunii acolo, unul mai distrus decât celălalt.
Eram siderat de moacele și calitatea celor care veniseră să susțină examenul. Mai târziu am aflat că examenul practic de la Târgu Jiu era ultimul din acel an și veniseră toți picații și refuzații de la celelalte asociații din sudul țării, ca să nu zic din toată țara, să mai facă o încercare.
Nu știu de ce, dar în ziua aia toată lumea era înaintea mea, deși eram trecuți în tabel în ordine alfabetică.
Așa că am avut timp să îmi studiezi viitorii colegi vânători, așteptând cuminte să fiu strigat.
Pot spune că am identificat următoarele tipologii de aspirant la calitatea de vânător:
Braconierul. Omul acesta este de origine agrară și vânează oricând, în general pe fondurile din zona sa de baștină. Este destul de orientat spre rezultat întrucât nu-l interesează partea de socializare pe care unii practicanți de vânătoare o urmăresc. Este echipat rudimentar, rural universal, dar foarte adaptabil.
Mulți dintre ei sunt știrbi și destul de neinstruiți, ca să fiu elegant.
Indiferent de vârstă, el vede mult mai bine decât vezi tu cu ochelarii tăi de corporatist.
Eram la Capitală – Arme și Muniții și așteptam să-mi înregistrez arma când apare un tătăiță (am aflat ulterior că avea 84 de ierni) care venise cu flinta ca să își prelungească autorizația încă 5 ani. !!!
Îi ofer locul pe care îl refuză și scoate un ziar împăturit din care începe să citească. Mă uitam admirativ la el pentru că, probabil, la 84 o să am buruienile pe mine de 17 ani și mă gândeam cât îi ia să își dea seama că nu are ochelarii pe nas.
Îi zic: “Bunicule, merge treaba? Vedeți așa la liber?”. La care el: “Păi, de aproape nu prea mă mai ajută ochii.”
WTF? Serios?
Figurantul. Ăsta este cel mai enervant specimen. Este băiatul de oraș care se gândește să își diversifice activitățile distractiv-recreative. Este echipat corect, complet, dar neapărat de firmă. Arma este scumpă și îi depășește abilitățile. Vine cu BMW X6 pe teren și apoi cineva trebuie să îl scoată din nămol sau zăpadă. Este interesat exclusiv de partea de socializare, de etalare a echipamentului și nu l-ar deranja fotografii în prezența unui trofeu deosebit, pe care să le urce pe pagina de socializare.
Ceilalți. Cetățeni din diverse domenii, oameni frecventabili, care își doresc să practice această nobilă și veche activitate. Au, în general, vârste cuprinse între 30-45 de ani, cu o situație financiară stabilă, educați și care au nevoie de un hobby.

PACE!

P.S. Pe lângă motociclete, vânătoarea este o altă activitate cu care-mi place să îmi ocup timpul liber.